Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. théâtral, lat. theatralis)
2. (fig., peior.) afectat, artificial, nenatural; teatralist (I, 2).
Parte de vorbire: adv.
Origine: (teatral + -icește)
1. într-o manieră conformă cu caracteristicile și regulile teatrului.
3. (depr.) cu afectare, emfază.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. théâtralisme)
1. interpretare emfatică a unui rol.
2. atitudine teatrală; caracter teatral; teatralitate.
3. (med.) tendinţă către manifestări emotive spectaculare și nefirești.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (teatral + -ist)
1. adj. care aparţine teatrului; cu caracter teatral.
3. s. m. f. ipocrit, care joacă teatru şi în viaţa obişnuită.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. théâtralité)
1. calitatea teatrală a unei opere dramatice; conformitatea unei opere cu cerințele artei teatrale; teatralism.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. théâtraliser)
1. a face ceva în mod teatral (2); a da un caracter teatral (2), emfatic.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. aparté)
1. (teatru) monolog sau scurtă replică teatrală care nu este auzită de celelalte personaje din scenă, ci doar de spectatori.
2. (prin ext.) conversație secretă; convorbire între patru ochi.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (it. barocchismo, fr. baroquisme)
1. tendință artistică care se manifestă prin mișcare, tematică extravagantă, ornamentație excesivă, gustul efectelor teatrale și uluitoare; barocitate.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. cabotin)
1. I. care are un comportament teatral; prefăcut, fals.
2. II. (în trecut, în Franţa) actor ambulant.
3. actor lipsit de talent; (prin ext.) orice actor fără talent.
4. (prin ext.) cel care, prin voce, mimică, vocabular, urmăreşte să se facă remarcat.
5. (prin ext.) persoană căreia îi lipsește naturalețea, ale cărei atitudini, maniere sunt prea studiate și prea teatrale; persoană cu comportament teatral.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. cabotinage)
1. atitudine, gest, apucătură de cabotin; comportament teatral; cabotinism.
2. (înv.) profesia de cabotin, de actor ambulant; lumea teatrului prost.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. come-back)
1. reluare a unei activităţi sportive, muzicale, teatrale etc. după o perioadă de incapacitate; reapariţia în prim-plan a unui „nume” care îşi pierduse popularitatea.
Parte de vorbire: s.
Origine: (demonstrativ + -itate)
1. atitudine teatrală manifestată prin preocuparea continuă de atragere a atenţiei anturajului asupra propriei persoane.