Dictionar

Rezultate principale (Teatru):

Teatru

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. théâtre, lat. theatrum, gr. theatron, germ. Theater)

1. arta de a reprezenta în fața unui public un spectacol dramatic, muzical, coregrafic etc.

2. instituție artistică destinată reprezentării spectacolelor.

3. totalitatea lucrărilor dramatice ale unui popor sau autor; dramaturgie.

4. profesiunea de actor sau de regizor.

5. spectacol, reprezentație scenică.

6. a face (sau a juca) ~ = a se preface.

7. loc unde se petrece, se desfășoară un eveniment, o acțiune.

8. ~ de război = vast spațiu terestru, maritim, aerian în care se duc acțiuni militare de mare importanță politico-strategică; (în trecut) ~ de operații = teritoriu unde se desfășoară acțiuni de luptă.

9. ~ experimental = calificare folosită pentru a desemna spectacolele care nu respectă canoanele întâlnite de obicei în acest domeniu, greu de clasificat, și teatrul de avangardă care încearcă experiențe noi sau care utilizează o metodă experimentală.


Rezultate secundare (Teatru):

Amfiteatru

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amphithéâtre, lat. amphiteatrum, gr. amphitheatron)

1. (la greci şi la romani) edificiu de formă circulară sau elipsoidală, (neacoperit), dintr-o arenă înconjurată de trepte şi tribune, în timpul jocurilor publice.

2. sală de curs, conferinţe cu locurile în plan înclinat sau în trepte.

3. configuraţie a unor terenuri dispuse în etaje circulare.


Antiteatru

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antithéâtre)

1. curent modern în teatru care încearcă reducă dramaturgia la elementele ei esenţiale.


Miniteatru

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. mini-théatre)

1. gen de spectacole mici, agreabile, fără pretenţii.

2. teatru pentru astfel de spectacole.

3. teatru cu capacitate mică; club teatral.


Teatru-laborator

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (din teatru + laborator)

1. teatru experimental (de tineret).


Videoteatru

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. vidéothéâtre)

1. spectacol de teatru înregistrat video.


Accesorist

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accessoiriste)

1. cel care întreţine şi plasează accesoriile în teatru, cinema şi televiziune.


Actor

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acteur, lat. actor)

1. artist care interpretează roluri în piese de teatru sau în filme.


Actorie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (actor + -ie)

1. arta sau ocupația de a interpreta roluri fictive în piese de teatru, filme sau televiziune; profesiunea de actor.


Amorez, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. amoureux)

1. iubit(ă).

2. (fam.) adorator, îndrăgostit.

3. prim-~ = actor care interpretează rolul tânărului îndrăgostit într-o piesă de teatru.


Ansamblu

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. ensemble)

1. tot unitar rezultat din unirea unor elemente izolate; totalitate.

2. colectiv artistic al unui teatru.

3. grup de muzicieni care cântă împreună; formaţie.

4. piesă muzicală pentru o astfel de formaţie.


Antimască

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. antimasque)

1. (teatru) dans comic sau grotesc prezentat înaintea sau între actele spectacolelor baroce numite măști; interludiu comic.