Rezultate principale (Teatru):
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. théâtre, lat. theatrum, gr. theatron, germ. Theater)
1. arta de a reprezenta în fața unui public un spectacol dramatic, muzical, coregrafic etc.
2. instituție artistică destinată reprezentării spectacolelor.
3. totalitatea lucrărilor dramatice ale unui popor sau autor; dramaturgie.
4. profesiunea de actor sau de regizor.
5. spectacol, reprezentație scenică.
6. a face (sau a juca) ~ = a se preface.
7. loc unde se petrece, se desfășoară un eveniment, o acțiune.
8. ~ de război = vast spațiu terestru, maritim, aerian în care se duc acțiuni militare de mare importanță politico-strategică; (în trecut) ~ de operații = teritoriu unde se desfășoară acțiuni de luptă.
9. ~ experimental = calificare folosită pentru a desemna spectacolele care nu respectă canoanele întâlnite de obicei în acest domeniu, greu de clasificat, și teatrul de avangardă care încearcă experiențe noi sau care utilizează o metodă experimentală.
Rezultate secundare (Teatru):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amphithéâtre, lat. amphiteatrum, gr. amphitheatron)
1. (la greci şi la romani) edificiu de formă circulară sau elipsoidală, (neacoperit), dintr-o arenă înconjurată de trepte şi tribune, în timpul jocurilor publice.
2. sală de curs, conferinţe cu locurile în plan înclinat sau în trepte.
3. configuraţie a unor terenuri dispuse în etaje circulare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antithéâtre)
1. curent modern în teatru care încearcă să reducă dramaturgia la elementele ei esenţiale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. mini-théatre)
1. gen de spectacole mici, agreabile, fără pretenţii.
2. teatru pentru astfel de spectacole.
3. teatru cu capacitate mică; club teatral.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (din teatru + laborator)
1. teatru experimental (de tineret).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. vidéothéâtre)
1. spectacol de teatru înregistrat video.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accessoiriste)
1. cel care întreţine şi plasează accesoriile în teatru, cinema şi televiziune.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acteur, lat. actor)
1. artist care interpretează roluri în piese de teatru sau în filme.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (actor + -ie)
1. arta sau ocupația de a interpreta roluri fictive în piese de teatru, filme sau televiziune; profesiunea de actor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. amoureux)
1. iubit(ă).
2. (fam.) adorator, îndrăgostit.
3. prim-~ = actor care interpretează rolul tânărului îndrăgostit într-o piesă de teatru.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. ensemble)
1. tot unitar rezultat din unirea unor elemente izolate; totalitate.
2. colectiv artistic al unui teatru.
3. grup de muzicieni care cântă împreună; formaţie.
4. piesă muzicală pentru o astfel de formaţie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. antimasque)
1. (teatru) dans comic sau grotesc prezentat înaintea sau între actele spectacolelor baroce numite măști; interludiu comic.