Rezultate secundare (Tehnici):
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. technicien)
1. specialist în tehnică.
2. cadru cu pregătire medie în activitatea de cercetare, proiectare şi execuţie tehnică.
3. cel care cunoaşte, stăpâneşte o anumită tehnică.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (tehnic + -ism, cf. rus. tehnițizm, fr. technicisme)
1. tendința de a favoriza tehnica în toate domeniile.
2. tendința de a folosi în mod exagerat și mecanic procedeele tehnice caracteristice unui domeniu de activitate, neglijând tezele teoretice de la baza lor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (tehnic + -ist)
1. care se caracterizează prin tehnicism; de tehnicism.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. technicité)
1. caracterul, calitatea a ceea ce este tehnic.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (tehnic + -iza, cf. fr. techniciser)
1. a da un caracter (exclusiv) tehnic; a prevedea cu mijloace tehnice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. académie, lat. academia, gr. akademia)
1. înaltă instituţie culturală de stat, creată pentru a sluji progresul ştiinţei, literaturii, artei şi tehnicii.
2. instituţie de învăţământ superior.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. aéroélectronique)
1. aplicarea tehnicilor electronice în domeniul aviației; avionică.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (germ. Aeronavigation)
1. ansamblul de tehnici care permit unui pilot de aeronavă să-i controleze deplasarea; navigație aeriană.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agronomie)
1. ştiinţă care studiază metodele şi tehnicile cultivării plantelor şi ale creşterii animalelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anémométrie)
1. ansamblu de tehnici pentru măsurarea vitezei vântului, a fluidelor gazoase în conducte etc.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (anti- + tehnic)
1. care este împotriva tehnicii.
2. (despre oameni) lipsit de talent tehnic; atehnic.