Rezultate principale (Telefon):
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. téléphone)
1. telecomunicație prin intermediul undelor electromagnetice propagate de-a lungul unor fire; ansamblul instalațiilor folosite în acest scop.
2. aparat electric, dintr-un transmițător și un receptor, pentru transmiterea la distanță a vorbirii; post telefonic.
4. numărul telefonului unui abonat.
Rezultate secundare (Telefon):
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. phototéléphonie)
1. sistem de transmisie a convorbirilor telefonice prin modularea unui fascicul de lumină sau de raze infraroşii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. microtéléphone, germ. Mikrotelephon)
1. receptor telefonic cu dispozitiv de format numărul ataşat la el.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. radiotéléphonique)
1. aparat portabil pentru efectuarea de radiocomunicaţii pe distanţe relativ scurte.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. téléphoner)
1. intr., tr. a comunica prin telefon.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. téléphonie)
1. transmitere la distanţă a vorbirii cu ajutorul telefoanelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. téléphoniste)
1. cel care face serviciu la o centrală telefonică.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. additionnel)
1. adj. care reprezintă un adaos; suplimentar; supranumerar.
3. s. f. convorbire telefonică suplimentară faţă de convorbirile incluse în preţ.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allo, engl. hallo)
1. cuvânt prin care se face apelul sau se răspunde la telefon, la o chemare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. appel)
2. chemare scrisă sau orală adresată unei colectivităţi.
4. semnal sonor sau luminos produs într-un post de telefon, de telegraf etc.
5. (jur.) acţiune făcută de o instanţă judecătorească imediat superioară pentru a schimba sau a infirma o hotărâre dată de o instanţă inferioară.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. appeler, lat. appellare)
1. intr. a se adresa cuiva cu o rugăminte, a cere ajutorul cuiva, a face apel, a recurge la cineva; a se adresa cuiva cu voce tare (sau într-un mod care atrage atenția); a chema.
2. (înv.) a se adresa unei instanțe judecătorești superioare spre a anula sentința dată de o instanță inferioară; a face apel.
3. tr. (inform.) a rula (un program).
4. a contacta pe cineva prin telefon.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. auriculaire, lat. auricularius)
3. s. m. degetul mic de la mână.
4. s. n. accesoriu al aparatelor radioreceptoare şi telefonice, care permite ascultarea individuală, la ureche, a transmisiunilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. buzzer)
1. aparat electromagnetic la unele instalaţii telefonice, mijloc de apel şi de transmitere a unor semnale după codul Morse; vibrator.