Dictionar

Rezultate principale (Telefon):

Telefon

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. téléphone)

1. telecomunicație prin intermediul undelor electromagnetice propagate de-a lungul unor fire; ansamblul instalațiilor folosite în acest scop.

2. aparat electric, dintr-un transmițător și un receptor, pentru transmiterea la distanță a vorbirii; post telefonic.

3. chemare telefonică.

4. numărul telefonului unui abonat.


Rezultate secundare (Telefon):

Fototelefon

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. phototéléphonie)

1. sistem de transmisie a convorbirilor telefonice prin modularea unui fascicul de lumină sau de raze infraroşii.


Microtelefon

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. microtéléphone, germ. Mikrotelephon)

1. receptor telefonic cu dispozitiv de format numărul ataşat la el.


Radiotelefon

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. radiotéléphonique)

1. aparat portabil pentru efectuarea de radiocomunicaţii pe distanţe relativ scurte.


Telefona

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. téléphoner)

1. intr., tr. a comunica prin telefon.


Telefonie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. téléphonie)

1. transmitere la distanţă a vorbirii cu ajutorul telefoanelor.


Telefonist, -ă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. téléphoniste)

1. cel care face serviciu la o centrală telefonică.


Adiţional, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. additionnel)

1. adj. care reprezintă un adaos; suplimentar; supranumerar.

2. (chim.) de adiţie.

3. s. f. convorbire telefonică suplimentară faţă de convorbirile incluse în preţ.


Alo 2

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allo, engl. hallo)

1. cuvânt prin care se face apelul sau se răspunde la telefon, la o chemare.


Apel

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. appel)

1. strigare a numelui cuiva.

2. chemare scrisă sau orală adresată unei colectivităţi.

3. îndemn, cerere, rugăminte.

4. semnal sonor sau luminos produs într-un post de telefon, de telegraf etc.

5. (jur.) acţiune făcută de o instanţă judecătorească imediat superioară pentru a schimba sau a infirma o hotărâre dată de o instanţă inferioară.


Apela

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. appeler, lat. appellare)

1. intr. a se adresa cuiva cu o rugăminte, a cere ajutorul cuiva, a face apel, a recurge la cineva; a se adresa cuiva cu voce tare (sau într-un mod care atrage atenția); a chema.

2. (înv.) a se adresa unei instanțe judecătorești superioare spre a anula sentința dată de o instanță inferioară; a face apel.

3. tr. (inform.) a rula (un program).

4. a contacta pe cineva prin telefon.


Auricular, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. auriculaire, lat. auricularius)

1. adj. referitor la ureche.

2. care aparţine auriculului.

3. s. m. degetul mic de la mână.

4. s. n. accesoriu al aparatelor radioreceptoare şi telefonice, care permite ascultarea individuală, la ureche, a transmisiunilor.


Buzer

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. buzzer)

1. aparat electromagnetic la unele instalaţii telefonice, mijloc de apel şi de transmitere a unor semnale după codul Morse; vibrator.