Rezultate principale (Televiziune):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. télévision)
1. tehnică a transmiterii la distanţă cu ajutorul mijloacelor de telecomunicaţie a unor imagini în mişcare.
2. instituţie care asigură elaborarea şi difuzarea emisiunilor prin televiziune.
3. ~ prin cablu, ~ cu circuit închis = difuzare a programelor vizuale și sonore prin intermediul rețelelor de cablu către utilizatorii care au contractat un abonament sau în sălile de proiecție.
4. ~ interactivă = difuzare cu canal de retur.
Rezultate secundare (Televiziune):
Parte de vorbire: s.
Origine: (endo- + televiziune)
1. televiziune utilizată în cercetarea cavităţilor interne ale corpului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. radiotélévision)
1. serviciu, post, întreprindere de radio şi televiziune.
Parte de vorbire: s.
Origine:
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accessoiriste)
1. cel care întreţine şi plasează accesoriile în teatru, cinema şi televiziune.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (actor + -ie)
1. arta sau ocupația de a interpreta roluri fictive în piese de teatru, filme sau televiziune; profesiunea de actor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. ampex)
1. procedeu de reluare rapidă în cadrul transmisiilor directe a imaginilor de televiziune prin intermediul unei imprimări magnetice.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. anamorphoser)
1. a efectua o anamorfozare.
2. a realiza o deformare reversibilă a unei imagini folosind un sistem optic sau o transformare matematică.
3. a distorsiona imaginile unui film sau a unui program de televiziune folosind un sistem optic sau electronic, în vederea adaptării acestuia la un ecran de calculator sau de televiziune.
Parte de vorbire: s.
Origine: (antenă + -ist)
1. muncitor specializat în ancorarea şi repararea antenelor de televiziune.
Parte de vorbire: adj. invar.
Origine: (audio- + -video)
1. de radiodifuziune și televiziune.