OK
X
ten
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. teint)
1.
culoarea
și
calitatea
pielii
obrazului.
2.
fond
de
~
=
produs
cosmetic
colorat,
folosit
ca
fard.
caroten
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. carotène, germ. Karotin)
1.
(biol.)
pigment
portocaliu-roșcat
în
unele
vegetale
(morcovi)
și
produse
animale.
2.
(var.)
carotină.
disten
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. disthène)
1.
silicat
natural
de
aluminiu,
în
rocile
metamorfice;
cianit.
ferotungsten
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. ferrotungstène)
1.
aliaj
de
fier
și
tungsten.
gluten
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr., lat gluten)
1.
substanță
proteică
vâscoasă,
moale
și
elastică,
obținută
din
făina
cerealelor
după
îndepărtarea
amidonului.
graten
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. gratin)
1.
preparat
culinar
acoperit
cu
pesmet
și
copt
în
cuptor.
2.
vas
de
bucătărie
din
faianță,
reziztent
la
foc,
în
care
se
pregătesc
preparatele
care
necesită
o
gratinare.
hapten
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. haptène)
1.
substanță
care,
asociată
cu
o
protidă,
îi
conferă
calitățile
unui
antigen.
abatere
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (abate)
1.
acțiunea
de
a
(se)
abate
și
rezultatul
ei.
2.
îndepărtare,
deviație
de
la
direcția
inițială
sau
normală.
3.
(fig.)
îndepărtare
de
la
o
normă,
de
la
o
linie
de
conduită,
de
gândire
etc.
4.
(jur.)
încălcare
a
unei
dispoziții
cu
caracter
administrativ
sau
disciplinar.
5.
(tehn.)
diferența
dintre
valoarea
efectivă
sau
valoarea-limită
admisă
a
unei
mărimi
și
valoarea
ei
nominală.
6.
(tehn.)
diferența
dintre
dimensiunea
reală
și
cea
proiectată
a
unei
piese.
7.
(mar.)
operația
de
întoarcere
intenționată
a
prorei
unei
nave
într-o
anumită
direcție.
8.
(econ.)
~
fiscală
=
parte
procentuală
din
venit,
care
este
scutită
de
impozit.
9.
(econ.)
~
monetară
=
factor
de
natură
inflaționistă
care
se
caracterizează
prin
creșterea
mai
rapidă
a
masei
monetare
în
raport
cu
masa
bunurilor
și
serviciilor,
manifestată
prin
majorări
ale
prețurilor
și
scăderea
puterii
de
cumpărare
a
unei
monezi.
10.
(compus)
~-standard
=
indicator
de
măsurare
a
dispersiei
valorilor
unei
variabile
aleatorii.
11.
(gram.)
excepție.
12.
(înv.;
loc.
subst.)
~
de
la
vorbă
=
digresiune.
13.
(loc.
subst.)
~
de
la
regulă
=
excepție.
14.
culcare
pe
pământ;
doborâre.
15.
(fig.)
deprimare.
abil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. habile, lat. habilis)
1.
care
are
multă
pricepere
manuală;
îndemânatic.
2.
care
execută
(ceva)
cu
pricepere
și
competență;
dibaci,
priceput.
3.
(fig.)
care
dă
dovadă
de
viclenie
și
ingeniozitate;
care
este
descurcăreț,
șmecher.
4.
(jur.)
care
îndeplinește
condițiile
cerute
de
lege
pentru
a
exercita
un
anumit
drept.
5.
(antonime)
inabil,
neîndemânatic,
nepriceput,
stângaci.
ablutomanie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (după fr. ablutiomanie, lat. ablutio)
1.
(med.)
tendință
obsesivă
de
a
se
spăla.
abreacție
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. abréaction)
1.
(psihan.)
reapariție
bruscă
a
unor
tensiuni
emoționale,
regulate.
2.
reacție
de
eliberare
a
unor
tensiuni
emoționale
care
altfel
ar
întreține
conflictele
psihice
și
ar
genera
tulburări
durabile;
reacție
de
apărare.
3.
sin.
catharsis.
absență
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. absence, lat. absentia)
1.
lipsa
cuiva
sau
a
ceva
dintr-un
loc;
inexistență.
2.
pierdere
bruscă
și
de
scurtă
durată
a
cunoștinței.
3.
(fig.)
neatenție,
distracție.
absorbi
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. absorber, lat. absorbere)
1.
tr.
a
se
îmbiba,
a
suge,
a
încorpora
ceva.
2.
a
prelua
cunoștințe,
idei,
elemente
specifice
etc.,
asimilându-le
în
propria
structură.
3.
(despre
corpuri
poroase)
a
atrage
în
sine;
a
lăsa
să
pătrundă
în
sine;
a
îmbiba.
4.
(fig.)
a
preocupa
intens.
5.
refl.
(fig.)
a
se
cufunda
în
gânduri.
6.
(fig.)
a
interesa
foarte
mult
pe
cineva;
a
preocupa.
7.
fig.
a
preocupa
în
întregime;
a
captiva.