Dictionar

Rezultate principale (Tenacitate):

Tenacitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. tenacité, lat. tenacitas)

1. calitatea de a fi tenace; stăruinţă, perseverenţă.

2. calitatea unui material solid de a fi rezistent la rupere.


Rezultate secundare (Tenacitate):

Intrepiditate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. intrépidité)

1. însușirea celui intrepid; fermitate de neclintit în caz de primejdie; curaj, îndrăzneală; tenacitate.

2. (var.) (înv.) întrepiditate.


Obstinaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. obstination, lat. obstinatio)

1. faptul de a fi atașat cu încăpățânare de o idee, un sentiment et cetera; îndărătnicie, tenacitate.

2. calitatea celui care este atașat de o idee, un sentiment etc.

3. (var. înv.) obstenație, obstinațiune.

4. (antonime) inconstanță, versatilitate.


Ostinato

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. /basso/ ostinato)

1. adj. (muz.) cu tenacitate, perseverent; repetat.

2. s. n. motiv melodic sau ritmic repetat în mod stăruitor.

3. basso ~ = lucrare polifonică în care basul repetă acelaşi desen muzical.


Perseverenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. persévérance, lat. perseverantia)

1. stăruinţă; neclintire; tenacitate.


Revenire

Parte de vorbire: s.
Origine: (reveni)

1. acţiunea de a reveni; întoarcere.

2. operaţia de încălzire la temperaturi înalte şi de răcire lentă a oţelului călit pentru a i se mări tenacitatea (2).


Tenace

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. tenace, lat. tenax)

1. dârz, stăruitor, perseverent.

2. (despre materiale solide) care prezintă tenacitate (2); dur, rezistent, tare.