Rezultate principale (Tenacitate):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. tenacité, lat. tenacitas)
1. calitatea de a fi tenace; stăruinţă, perseverenţă.
2. calitatea unui material solid de a fi rezistent la rupere.
Rezultate secundare (Tenacitate):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. intrépidité)
1. însușirea celui intrepid; fermitate de neclintit în caz de primejdie; curaj, îndrăzneală; tenacitate.
2. (var.) (înv.) întrepiditate.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. obstination, lat. obstinatio)
1. faptul de a fi atașat cu încăpățânare de o idee, un sentiment et cetera; îndărătnicie, tenacitate.
2. calitatea celui care este atașat de o idee, un sentiment etc.
3. (var. înv.) obstenație, obstinațiune.
4. (antonime) inconstanță, versatilitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. /basso/ ostinato)
1. adj. (muz.) cu tenacitate, perseverent; repetat.
2. s. n. motiv melodic sau ritmic repetat în mod stăruitor.
3. basso ~ = lucrare polifonică în care basul repetă acelaşi desen muzical.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. persévérance, lat. perseverantia)
1. stăruinţă; neclintire; tenacitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (reveni)
1. acţiunea de a reveni; întoarcere.
2. operaţia de încălzire la temperaturi înalte şi de răcire lentă a oţelului călit pentru a i se mări tenacitatea (2).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. tenace, lat. tenax)
1. dârz, stăruitor, perseverent.
2. (despre materiale solide) care prezintă tenacitate (2); dur, rezistent, tare.