OK
X
tentativă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. tentative)
1.
acțiune
întreprinsă
în
scopul
de
a
realiza
ceva,
fără
siguranța
izbânzii;
încercare
(neizbutită).
2.
(jur.)
încercare
de
a
săvârși
o
infracțiune.
antifurt
Parte de vorbire:
adj. invar., s.n.
Etimologie: (it. antifurto)
1.
(dispozitiv)
care
acționează
pentru
a
preveni
și
împiedica
furtul
sau
care
semnalează
tentativa
de
furt.
atenta
Parte de vorbire:
vb. intr.
Etimologie: (fr. attenter, lat. attentare)
1.
a
comite
un
atentat,
a
face
o
tentativă
de
natură
criminală.
2.
(fig.)
a
încălca
un
drept,
un
principiu
important;
a
săvârși
un
atac
la
morală,
la
pudoare.
compuncțiune
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. componction)
1.
(religie)
durere,
regretul
de
a-l
fi
jignit
pe
Dumnezeu;
contrițiune,
pocăință.
2.
atitudine,
care
poate
fi
afectată
și
ostentativă,
de
regret,
umilință,
contemplare.
3.
(ironic)
aer
solemn
ușor
ridicol,
gravitate
afectată
sau
exagerată.
crepuscular, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. crépusculaire)
1.
referitor
la
crepuscul.
2.
slab
luminat,
abia
vizibil.
3.
(despre
un
curent
poetic
din
literatura
italiană
de
la
începutul
sec.
XX)
care
manifesta
predilecție
pentru
tonurile
mijlocii,
pentru
vagul
culorii,
pentru
o
banalitate
ostentativă
și
un
prozaism
voit
al
expresiei.
4.
(despre
animale)
care
este
activ
după
apusul
Soarelui.
etalaj
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. étalage)
1.
etalare.
2.
expoziție
de
mărfuri;
vitrină;
marfa
expusă.
3.
(tehn.)
partea
inferioară
a
cuvei
unui
furnal.
4.
(fig.)
expunere
ostentativă,
paradă.
exhibiție
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. exhibition, lat. exhibitio)
1.
etalare,
expunere
ostentativă
în
public
a
ceva.
2.
(pl.)
jonglerii
de
circ.