terasa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. terrasser)

1. a executa terasamente, a consolida (cu pământ).

terasă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. terrasse, germ. Terrasse)

1. construcție deschisă, anexă la o clădire (la parter sau la etaj), pentru odihnă etc.
2. platformă (acoperiș plan) deasupra unei case.
3. sistem de suprafețe plane, în trepte, situate în lungul cursului unui râu, la malul mării etc.
4. suprafață plană amenajată pe o ridicătură de teren (în parcuri sau grădini), ca loc de plimbare.
5. porțiune de trotuar în fața unei cafenele sau a unui restaurant unde sunt așezate mese pentru consumatori.

agroterasă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rus. agroterrasa)

1. terasă amenajată pentru pomicultură și viticultură.

braserie-terasă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (braserie + terasă)

1. braserie amplasată pe terasă.

terasament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. terrassement)

1. ansamblu de lucrări în săparea și transportarea pământului, în umplerea anumitor denivelări de teren pentru a face terase, șosele, căi ferate; totalitatea construcțiilor care constituie infrastructura unei șosele, căi ferate etc.

terasare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (terasa)

1. acțiunea de a terasa.
2. metodă de combatere a eroziunii produse de ape de scurgere, constând în executarea pe terenurile înclinate a unui sistem de terase.

agger

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (lat. agger)

1. (antic.) terasament de pământ, pietre sau arbori care protejează zidul de incintă al castrelor romane.
2. (antic.) termen roman antic folosit pentru terasamentele înălțate și boltite ale drumurilor romane.

agroterasă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rus. agroterrasa)

1. terasă amenajată pentru pomicultură și viticultură.

ampriză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. emprise)

1. lățime totală a fâșiei de teren pe care se construiește un terasament, un dig, un baraj.
2. influență, ascendent, autoritate morală.

banchetă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. banquette)

1. bancă mică fără spetează; canapea în compartimentele vagoanelor de cale ferată.
2. suprafață orizontală, platformă pe un taluz ori la baza lui, spre a-i spori stabilitatea.
3. rambleu format din excedentul de material excavat.
4. fâșie orizontală de-a lungul unui terasament.
5. (echit.) obstacol natural format dintr-o moviliță acoperită cu iarbă.
6. ~ litorală = platformă de abraziune îngustă la piciorul unei faleze.

baterie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. batterie, it. batteria)

1. subunitate de artilerie, dintr-un număr variabil de plutoane, tunuri, rachete etc.
2. terasament care protejează tunurile în poziție de tragere.
3. ansamblul tunurilor de același calibru de pe o navă.
4. ansamblu de aparate, dispozitive, piese, legate între ele, care îndeplinesc aceeași operație.
5. ~ electrică = ansamblu de mai multe pile sau acumulatoare electrice; ~ solară = grup de celule fotoelectrice care transformă energia solară în energie electrică.
6. vas cu gheață pentru a răci vinul și sifonul din sticle; frapieră.
7. grupul instrumentelor de percuție într-o orchestră.
8. ~ de teste = ansamblu de teste care vizează un anume aspect al structurii psihologice a cuiva.
9. ansamblu de cuști metalice suprapuse, pentru întreținerea păsărilor, purceilor sau iepurilor de casă.

belvedere

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. belvédère, it. belvedere)

1. pavilion, terasă pe un loc ridicat care permite o largă panoramă.