Dictionar

teribil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. terrible, lat. terribilis)

1. care inspiră groază; înspăimântător, îngrozitor.
2. (fam.) extraordinar, formidabil, grozav.
3. (adv.) foarte, extrem de...
 

teribilism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. terribilisme)

1. atitudine, comportare, vorbă, faptă care șochează; extravaganță, excentricitate.
 

teribilist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. terribilista)

1. (cel) care vrea să pară teribil; (om) excentric.
 

teribilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. terribilità)

1. faptul, condiția de a fi teribil; însușirea de a fi teribil; (la pl.) vorbe sau fapte teribile, teribilisme.
 

apocaliptic

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. apocalyptique)

1. care evocă sfârșitul lumii, catastrofic; teribil.
 

colosal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. colossal)

1. extraordinar de mare; uriaș, gigantic, imens.
2. nemaipomenit, teribil; fabulos.
 

DINO-, DEINO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. dino-, cf. gr. deinos „teribil, groaznic”)

1. „uriaș”, „teribil, groaznic”.
 

folie 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. folie)

1. nebunie, demență.
2. (fam.) lucru extraordinar, grozăvie, teribilitate.
 

infernal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. infernal. lat. infernalis)

1. de (din) infern.
2. caracteristic infernului; diabolic, drăcesc.
3. (fig.) groaznic, teribil, înspăimântător.
4. mașină ~ă = bombă cu explozie întârziată, pentru atentate.
 

teribilist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. terribilista)

1. (cel) care vrea să pară teribil; (om) excentric.