Dictionar

Rezultate secundare (Teritorial):

Teritorial, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. territorial, lat. territorialis)

1. referitor la un teritoriu; de (pe) teritoriu.

2. ape ~e = apele de lângă ţărm, până la o anumită depărtare, asupra cărora îşi exercită suveranitatea statul riveran.


Teritorialism

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. territorialism)

1. sistem al autorităţii religioase subordonat puterii civile.


Teritorialitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. territorialité)

1. zonă de suveranitate a unui stat.

2. ~a legilor = principiu potrivit căruia legile unui stat se aplică tuturor cetăţenilor aflaţi pe teritoriul său.

3. instinct de delimitare şi apărare a teritoriului unui animal sau grup de animale.


Teritorializa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (engl. territorialize)

1. a se stabili pe un anumit teritoriu.


Agresiune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agression, lat. aggressio)

1. atac brutal neprovocat.

2. folosire a forţei armate de către un stat sau o coaliţie de state împotriva suveranităţii, integrităţii teritoriale şi independenţei politice a unui alt stat.

3. atac asupra persoanelor sau bunurilor.

4. acţiune exterioară care primejduieşte echilibrul şi integritatea unui sistem viu.


Arondisment

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arrondissement)

1. subdiviziune teritorial-administrativă a unui departament în Franţa.


Atlas 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. atlas)

1. culegere de hărţi, planşe, planuri, grafice, stampe etc.

2. ~ lingvistic = lucrare care prezintă pe hărţi răspândirea teritorială a unor fapte de limbă.


Barou

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. barreau)

1. organizaţie profesională a avocaţilor dintr-o anumită unitate administrativ-teritorială.


Canton

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. canton)

1. clădire construită lângă o şosea sau cale ferată, pentru semnalizare, protecţie şi supraveghere a drumurilor respective; locuinţa cantonierului.

2. unitate de supraveghere, întreţinere şi urmărire a lucrărilor din cadrul unui sistem de desecare, irigaţii, baraje etc.

3. sector al unui drum.

4. unitate în administraţia pădurilor, în care activează pădurarul; locuinţa acestuia.

5. unitate teritorial-administrativă în unele ţări (Elveţia, Franţa).

6. (arhit.) una dintre cele patru ogive care compun o boltă în cruce.

7. (herald.) piesă de formă pătrară, a noua parte dintr-un scut, într-un colţ al acestuia.


Cartogramă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cartogramme)

1. reprezentare grafică pe o hartă a unor mărimi, date statistice etc., repartizate teritorial.