Rezultate secundare (Teritorial):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. territorial, lat. territorialis)
1. referitor la un teritoriu; de (pe) teritoriu.
2. ape ~e = apele de lângă ţărm, până la o anumită depărtare, asupra cărora îşi exercită suveranitatea statul riveran.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. territorialism)
1. sistem al autorităţii religioase subordonat puterii civile.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. territorialité)
1. zonă de suveranitate a unui stat.
2. ~a legilor = principiu potrivit căruia legile unui stat se aplică tuturor cetăţenilor aflaţi pe teritoriul său.
3. instinct de delimitare şi apărare a teritoriului unui animal sau grup de animale.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (engl. territorialize)
1. a se stabili pe un anumit teritoriu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agression, lat. aggressio)
2. folosire a forţei armate de către un stat sau o coaliţie de state împotriva suveranităţii, integrităţii teritoriale şi independenţei politice a unui alt stat.
3. atac asupra persoanelor sau bunurilor.
4. acţiune exterioară care primejduieşte echilibrul şi integritatea unui sistem viu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arrondissement)
1. subdiviziune teritorial-administrativă a unui departament în Franţa.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. atlas)
1. culegere de hărţi, planşe, planuri, grafice, stampe etc.
2. ~ lingvistic = lucrare care prezintă pe hărţi răspândirea teritorială a unor fapte de limbă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. barreau)
1. organizaţie profesională a avocaţilor dintr-o anumită unitate administrativ-teritorială.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. canton)
1. clădire construită lângă o şosea sau cale ferată, pentru semnalizare, protecţie şi supraveghere a drumurilor respective; locuinţa cantonierului.
2. unitate de supraveghere, întreţinere şi urmărire a lucrărilor din cadrul unui sistem de desecare, irigaţii, baraje etc.
4. unitate în administraţia pădurilor, în care activează pădurarul; locuinţa acestuia.
5. unitate teritorial-administrativă în unele ţări (Elveţia, Franţa).
6. (arhit.) una dintre cele patru ogive care compun o boltă în cruce.
7. (herald.) piesă de formă pătrară, a noua parte dintr-un scut, într-un colţ al acestuia.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cartogramme)
1. reprezentare grafică pe o hartă a unor mărimi, date statistice etc., repartizate teritorial.