Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. bittern)
1. apă curată rezultată din evaporarea apei de mare la obţinerea sării marine.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. lectisterne)
1. (ant.) banchet în cinstea zeilor, reprezentaţi ca participanţi prin statui culcate pe paturi de ceremonie.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
4. DE Außenschicht
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. terne)
2. (fig.) fără relief, fără culoare, spălăcit, uniform, monoton.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. terne)
1. combinaţie de trei elemente.
2. (mat.) ~ de referinţă = ansamblu de trei axe, cu origine comună, capabile a individualiza matematic punctele spaţiale.
3. (la loto) grup de trei numere câştigătoare pe aceeaşi linie orizontală.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ternaire, lat. ternarius)
1. format din trei unităţi, divizibil cu3.
2. (despre substanţe organice) din trei elemente (carbon, hidrogen şi oxigen).
3. (despre măsură, ritm) din trei elemente ritmice.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. abbevillien)
1. (din) subetajul mijlociu al paleoliticului inferior; chelean.
2. I. legat de localitatea franceză Abbeville.
3. (preist.) califică un tip de cultură aparținând paleoliticului inferior, descoperită în depozitele cuaternare de la Abbeville; care este specific abbevilianului; care se referă la această perioadă.
4. (geol.) care se referă la perioada preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.
5. II. (geol.) perioadă preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abdominoscopie)
1. (med.) examinare internă a abdomenului prin laparotomie sau pe cale endoscopică; peritoneoscopie.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (germ. habilitieren, lat. habilitare)
1. a conferi dreptul de a practica o anumită profesiune, în urma unui examen sau concurs.
2. a conferi un anumit titlu, grad etc.; a face apt; a împuternici.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (germ. ablaktieren, lat. ablactare)
1. intr. a înceta secreția de lapte matern.
2. tr. a înlocui treptat laptele matern cu alte alimente necesare sugarului; a înțărca.
3. (refl.; despre sugari) a refuza laptele matern.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ablactation, lat. ablactatio)
1. trecere treptată și progresivă de la alimentația exclusiv lactată a sugarului la o alimentație diversificată; ablactare.
2. încetare a secreţiei de lapte matern.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Ablaut)
1. (lingvistică) modificare vocalică într-o rădăcină sau tulpină; alternanță vocalică; apofonie.