Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. tétanos)
1. boală toxiinfecţioasă gravă, provocată de un bacil existent în pământ, care se manifestă prin contracţii musculare violente.
Parte de vorbire: adj. inv.
Origine: (anti- + tetanos)
1. (med.) care combate sau previne tetanosul; antitetanic.
Parte de vorbire: adj., s.n.
Origine: (fr. antitétanique)
1. (medicament) care previne tetanosul; antitetanos.
Parte de vorbire: adj. inv.
Origine: (anti- + tetanos)
1. (med.) care combate sau previne tetanosul; antitetanic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hydrophobie)
1. proprietate a unui material de a fi hidrofob.
2. teamă patologică de apă (în tetanos, meningită, turbare).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. orthotonos)
1. varietate de tetanos caracterizată prin contracţia musculaturii corpului, a trunchiului şi membrelor, care determină o poziţie rigidă, dreaptă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. tétanique)
1. referitor la tetanos, la tetanie; provocat de tetanos.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. tétaniser)
1. a provoca accidente tetanice; a îmbolnăvi de tetanos.
2. (fig.) a provoca o stare de participare sufletească dureroasă la evenimente şi paralizată în faţa atrocităţilor săvârşite.