textura

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. texturer)

1. a modifica proprietățile fizice ale fibrelor sintetice textile în scopul îmbunătățirii calităților termoizolante, extensibile etc.

textură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. texture, lat. textura)

1. aspectul unei țesături, determinat de finețea și legătura firelor.
2. structura unei roci, a unui aliaj, a unui material solid.
3. felul cum sunt dispuse fibrele unei părți a corpului.
4. mod de dispunere a componentelor unei lucrări muzicale sau literare.
5. imprimat de dimensiuni mici, sub formă de fâșie, care se lipește într-o lucrare tipărită peste pasajele care trebuie rectificate.

contextură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. contexture)

1. mod de împletire a firelor unei țesături, care definesc structura ei.
2. mod în care sunt legate între ele diversele elemente ale unui tot; înlănțuire; legătură.
3. (fig.) structură, schelet.

textură; împletitură

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT textura
2. FR texture
3. EN texture
4. DE Zellgefüge; Textur
5. RU текстурa
6. HU szövet, szövedék, összefonódás

afanit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. aphanite)

1. rocă cu granule fine, cu o contextură compactă.

amfibolit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amphibolite)

1. rocă metamorfică cu textură șistoasă, din amfiboli.

amiantă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. amiante)

1. (mineralogie) silicat natural hidratat de calciu și magneziu, cu contextură fibroasă, filtrantă și ignifugă; azbest.
2. (var.) (s.n.) amiant.

azbest

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. asbeste, gr. asbestos)

1. silicat natural de magneziu, cu contextură fibroasă, neinflamabil, la fabricarea țesăturilor și izolatorilor termici.

bistratificat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bistratifié)

1. (despre soluri, minerale) din două straturi diferite ca vârstă, natură, textură etc.
2. (despre organisme) cu celulele dispuse în două straturi suprapuse.

fabulă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. fabula)

1. specie a genului epic, alegorică, (în versuri), în care sunt satirizate anumite moravuri și deprinderi, prin procedeul personificării animalelor sau lucrurilor.
2. scurtă narațiune la care participă animale personificate.
3. subiectul, textura unei scrieri literare.
4. povestire în care nu se poate deosebi realul de invenție, de născocire.