oțiu
Parte de vorbire: s.n. (rar)
Etimologie: (lat. otium, it. ozio)
Etimologie: (lat. otium, it. ozio)
1. condiția celui care este inactiv din cauza unui caracter leneș sau indolent; lenevie, trândăvie.
2. perioadă de odihnă care întrerupe eforturile obișnuite; tihnă.