Rezultate principale (Tinde):
Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (fr. tendre, lat. tendere)
1. a-și îndrepta activitatea spre atingerea unui obiectiv, a avea o anumită tendință, un anumit scop, a ținti către ceva; a aspira, a năzui.
2. a întinde un fir, o frânghie, o suprafață, o piele etc.
3. a trage de unul sau de ambele capete ale unui obiect, desfășurându-l în lungime sau încordându-l.
4. a desface obiecte strânse, îndoite, împăturite; a extinde.
5. a ocupa o suprafață mare; a se extinde, a se răspândi.
6. a ~ + prepoziție + substantiv cantitativ = a lua valori din ce în ce mai apropiate de o cantitate dată (ex. tinde la infinit).
Rezultate secundare (Tinde):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. détendre)
1. refl. a-şi slăbi încordarea; a se relaxa.
2. (despre fiinţe) a se întinde, a se îndrepta.
3. (fig.) a se linişti, a se odihni; a se distra, a se recrea.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. extendere)
1. a (se) întinde, a (se) mări; a (se) propaga, a (se) lărgi.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. prétendre)
1. tr. a cere, a ridica pretenţii, a revendica.
2. a susţine, a afirma (cu convingere).
4. refl. a-ţi atribui o calitate, a-şi da aere de...
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. sous-tendre)
1. (geom.) a uni extremităţile unui arc.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. adamite)
1. membru al unei secte care pretinde că găsește inocența lui Adam dinaintea păcatului și care, pretinzând că imită nuditatea lui Adam, respinge utilizarea îmbrăcămintei în adunări; eretic, adept al adamismului.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (it. affresco)
1. tehnică de pictură murală care constă în întinderea culorilor, prealabil măcinate și diluate în apă, pe un strat de tencuială proaspătă; pictură realizată cu această tehnică; frescă.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl. icefield)
1. (geol.) zonă vastă de ghețari interconectați care se găsește adesea în climate mai reci și la altitudini mari; întindere mare de gheață; câmp de gheaţă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Ambitus, lat. ambitus)
1. întindere a unei voci, a unui instrument, de la sunetul cel mai grav până la cel mai acut; diapazon (2).
2. (p. ext.) evantai, gamă (a posibilităţilor).
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. américaniste)
1. specialist în americanistică.
3. susținător a ceea ce este american; cel care adoptă sau pretinde că adoptă idei și maniere (nord-)americane.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amplitude, lat. amplitudo)
1. distanţa dintre poziţiile externe ale unui corp care oscilează.
3. (mat.) distanţă care separă punctele extreme ale unul arc de curbă.
4. ~ a unui astru = arcul de orizont între punctul cardinal est şi vest şi punctul de pe orizont unde astrul răsare (apune).
5. (fig.) întindere, amploare.
6. valoare absolută, maximă a elongaţiei unei mărimi care variază periodic.
7. ~ climatică = diferenţa dintre valorile maximă şi minimă înregistrate de un element meteorologic în evoluţiile sale periodice.