Parte de vorbire: s.
Origine: (bonjur + -ist)
1. nume dat tinerilor români progresişti întorşi de la studii din Franţa, la mijlocul sec. XIX, care (se) salutau cu „bonjur”.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. census, fr. cens)
1. (în Roma antică) recensământ al verii şi al cetăţenilor din cinci în cinci ani în vederea stabilirii impozitelor, a recrutării tinerilor etc.
2. (în feudalism) prestaţie anuală în natură sau în bani datorată seniorului, de către posesorul pământului.
3. grupare a unor cetăţeni sau a tuturor locuitorilor unei ţări după diverse criterii.
4. (în capitalism) cuantum minim de impozit care, în anumite sisteme electorale, dă dreptul unui cetăţean să aleagă sau să fie ales.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. contingent, lat. contingens)
1. adj. care poate să fie sau să nu fie, să se producă sau nu; întâmplător, accidental, fortuit.
2. s. n. totalitatea tinerilor născuţi în acelaşi an şi luaţi în evidenţa organelor militare.
3. totalitatea elevilor şi studenţilor (aproximativ) de aceeaşi vârstă care intră şi parcurg împreună aceeaşi treaptă de învăţământ.
5. plafon cantitativ ori valoric al importului sau exportului unor mărfuri într-o anumită perioadă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (amer. hippy)
1. nume dat tinerilor care, prin modul de viaţă boem, prin ţinuta vestimentară nonconformistă şi, uneori, prin consumare de droguri şi prin promiscuitate, se opun vieţii convenţionale a societăţii.
2. epitet dat unui tânăr cu părul lung şi îmbrăcat neglijent.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., it. interail)
1. bilet care permite tinerilor să călătorească timp de o lună pe toate liniile feroviare europene.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. luperque)
1. preot al zeului Lupercus (Pan); (p. ext.) nume dat tinerilor care, în timpul Lupercaliilor, alergau goi, dar înarmați, în jurul turmelor de oi, spre a le păzi de lup și de-a lungul orașului, atingând trecătoarele cu o fâșie de piele de capră, spre a le feri de sterilitate.