Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bátir)
1. fir de bumbac răsucit uşor, la însăilat.
Parte de vorbire: s.n. (învechit)
Origine: (germ. Klistir, ngr. klistir)
1. aparat cu care se fac clisme sau spălături interne; irigator.
2. clismă cu apă introdusă în organism prin anus, folosind o seringă sau o pompă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. frotté)
1. ţesătură specială de bumbac având proprietatea de a absorbi apa, pentru prosoape, halate de baie etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. lathyrus, gr. lathyros)
1. plantă erbacee leguminoasă cu tulpină lungă, târâtoare şi foarte ramificată, având flori albe, violete sau roşii, grupate în racem.
Parte de vorbire: s.m. (pl. -i), s.n. (pl. -e)
Origine: (fr. repentir)
1. regret puternic pentru o greșeală, o acțiune etc. însoțit de dorința de reparare; căință, pocăință.
2. (pictură) modificarea unei lucrări, pe care o face artistul, în timpul executării acesteia; corecție.
3. (la plural) bucle lungi de păr pe frunte sau în jurul feței.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. satyre, lat. satyrus, gr. satyros)
1. (mit.) divinitate secundară, imaginată ca un monstru cu corpul păros, cu picioare şi coarne de ţap.
2. reprezentare plastică a unei asemenea divinităţi.
3. (fig.) om desfrânat, libidinos.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (it. abbate, lat. abbas,-atis, fr. abbe)
2. superiorul unei mănăstiri catolice (similar cu stareţul sau egumenul unei mănăstiri ortodoxe).
4. prior.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. abbadessa, lat. abbatissa)
1. maică superioară a unei abaţii sau a unei mănăstiri de femei.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. abbazia)
1. instituție religioasă, cu statut special, condusă de un abate sau de o abatesă și care depinde de un episcop sau direct de Papă.
2. mănăstire catolică cu proprietăți și venituri condusă de un abate.
3. mănăstire catolică unde se află această instituție.
4. stăreție.
5. titlu cu domeniu ecleziastic atribuit unui abate.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ablation, lat. ablatio)
1. îndepărtare chirurgicală din corpul uman (o tumoare, un calcul, un organ bolnav); exereză, extirpare.
2. transportare a materialelor rezultate din dezagregarea rocilor.
3. reducere a masei unui gheţar sau a zăpezii prin topire şi evaporare.
4. fenomen fizic în urma căruia un meteorit, satelit etc., pierde din substanţă din cauza încălzirii sale până la incandescenţă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abscision, lat. abscisio)
1. extirpare a unui organ al corpului.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abus, lat. abusus)
1. întrebuinţare fără măsură a unui lucru; exces.
2. încălcare a legalităţii; faptă ilegală.
3. utilizare greșită a unui drept, a unei prerogative, a unui privilegiu.
4. nedreptate introdusă și fixată prin cutumă.
5. (rar) eroare care constă din exagerarea unui fapt, a unei păreri etc.
6. ~ de drept = delict care constă în exercitarea unui drept cu nesocotirea scopului său social-economic.
7. ~ de încredere = infracţiune constând din înşelarea încrederii cuiva.
8. ~ de putere = infracţiune manifestată prin depăşirea atribuţiilor.
9. ~ul de active corporative = utilizarea activelor unei societăți comerciale în scopuri personale.
10. (loc. adv.) prin ~ = abuziv, exagerat.