Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. titulariser)
1. a numi (pe cineva) titular al unui post.
2. a face pe cineva titular al funcției pe care o îndeplinește, al postului pe care îl ocupă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (suplini + -tor)
1. (cel) care suplineşte în muncă, într-o funcţie; locţiitor, supleant.
2. (cadru didactic) care nu este titularizat.