Parte de vorbire: s.m.
Origine: (lat. aureus)
1. (antichitate) monedă romană de aur care a fost folosită pe toată durata Imperiului Roman.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bimétal)
1. semifabricat obţinut prin unirea mecanică a două metale.
2. organ sensibil compus din două vergele metalice diferite, sudate pe toată lungimea, pentru controlul temperaturilor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (bulevard + -ist)
1. om plimbăreț, care bate toată ziua bulevardele; derbedeu, haimana; bulevardier.
Parte de vorbire: s.
Origine: (cera- + pastel)
1. gen de pictură modernă, asemănător encausticii, a cărei materie picturală, din bastonaşe de ceară, ulei şi coloranţi, se întăreşte cu timpul, păstrând toată strălucirea iniţială a pigmentului colorant.
Parte de vorbire: s.f. pl.
Origine: (fr. charites)
1. (mitologie) (la greci) zeițe personificând viața în toată plinătatea ei și mai precis seducția, frumusețea, natura, creativitatea umană și fertilitatea (care astăzi este văzută ca o triadă cuprinzând pe Aglaia, Eufrosina și Talia); cele trei grații; harite.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. commun, lat. communis)
1. adj. care aparţine mai multora sau tuturor; care interesează pe mai mulţi sau pe toţi; obştesc.
2. (jur.) drept ~ = parte a dreptului cu aplicare generală; substantiv ~ = substantiv care serveşte la indicarea obiectelor de acelaşi fel; factor ~ = număr cu care se înmulţesc toţi termenii unei sume; divizor ~ = număr întreg cu care se împart exact mai multe numere întregi date; multiplu ~ = număr divizibil prin mai multe numere întregi date; numitor ~ = numitor care aparţine mai multor fracţii.
3. a face cauză ~ă cu cineva = a fi de partea cuiva.
4. obişnuit, normal, frecvent.
5. loc ~ = idee, lucru ştiut de toată lumea; banalitate.
7. s. n. ceea ce aparţine tuturor sau mai multora; ceea ce este alcătuit pe baze obşteşti.
9. a ieşi din ~ = a se prezenta ca ceva aparte, neobişnuit.