Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. azotobactérin)
1. îngrăşământ bacterian alcătuit din culturi artificiale de azotobacterii; azotogen.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Azotogen)
1. îngrășământ bacterian care conține microorganisme (azotobacterii); azotobacterul absoarbe azotul din atmosferă și îl transformă într-o formă care poate fi ușor absorbită de plante; azotobacterin.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. baratte)
1. aparat cu ajutorul căruia se fabrică untul şi unele grăsimi vegetale.
2. tobă metalică cu perete dublu pentru răcire la dispozitivul în care se tratează celuloza pentru obţinerea firelor de viscoză.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. bedon)
2. ~ de Elveția = tobă cu două fețe care era lovită cu două bețe mici.
3. ~ de Biscaya = tobă mică bască prevăzută cu castaniete.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. briseur)
1. cilindru cu garnitură de sârmă de ferăstrău, adaptat la toba mare a cardelor din filatură, servind pentru destrămarea ghemotoacelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (sp., fr. conga)
1. dans modern în coloană, cu ritm sincopat, inspirat din folclorul afro-cubanez, variantă a rumbei; melodia corespunzătoare.
2. tobă înaltă într-o orchestră de jaz, acţionată cu degetele şi cu palmele.