Dictionar

Rezultate principale (Toca):

Tocă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. toque)

1. acoperământ pentru cap, fără boruri, purtat în trecut de avocaţi sau de magistraţi.

2. căciuliţă sau pălărioară fără boruri purtată de femei.


Rezultate secundare (Toca):

Stoca

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. stocker)

1. a face stocuri de mărfuri, de materii prime etc., a depozita în stoc.

2. (fig.) a fixa, a înmagazina în memorie o anumită cantitate de informaţie.


Tocăla

Parte de vorbire: vb. tr. (reg.)
Origine: (nesigură, cf. toca)

1. a vorbi mult, fără rost, a flecări.

2. (var.) (reg.) a tocola.


Tocată

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. toccata)

1. compoziţie muzicală de virtuozitate, scrisă pentru instrumente cu claviatură, cu o mişcare rapidă, clară, sacadată, executată solistic.


Tocatină

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. toccatina)

1. tocată de mică întindere.


Agrume

Parte de vorbire: s.f. pl.
Origine: (fr. agrumes)

1. termen generic care denumește fructele citrice; hesperide.

2. denumire colectivă pentru portocale, lămâi, mandarine, grepfruturi etc.


Aleatoriu, -ie

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aléatoire, lat. aleatorius)

1. care depinde de un eveniment incert; supus hazardului; întâmplător; stocastic.

2. variabilă ~ie (sau stocastică) = mărime care poate avea diferite valori, fiecare dintre ele fiind luată ca o anume probabilitate; muzică ~ie = muzică în care autorul introduce elemente de hazard, de improvizaţie.


Autobasculantă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (auto- + basculantă)

1. autocamion prevăzut cu benă basculantă, permițând astfel descărcarea materialelor transportate; autocamion (camion) basculant.


Autobenă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (auto- + benă)

1. autocamion prevăzut cu benă, platformă închisă pe care se așează încărcătura.


Autocamionetă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (auto- + camionetă)

1. autocamion de dimensiuni mici, folosit pentru transporturi de materiale; camionetă.


Autocaptare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după fr. auto-captation)

1. fenomen caracteristic regiunilor carstice, prin care un râu îşi captează propriile ape; (rar) autocaptat.