Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. tolérer)
1. a îngădui, a permite (ceva nepermis).
2. a admite, a suporta în apropiere (pe cineva).
3. a ~ un medicament, un tratament = a suporta fără reacţie patologică.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. tolérable)
1. care poate fi tolerat; admisibil.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT tolerabilis
6. HU toleráns, összeférhető, türelmes, szervezet ellenállóképesége
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. tolérant)
1. care tolerează; îngăduitor, indulgent.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. tolérance, germ. Toleranz, lat. tolerantia)
1. atitudine îngăduitoare; îngăduință, indulgență.
2. casă de ~ = bordel, lupanar.
3. obișnuință sau dispoziție a organismului de a suporta anumite medicamente sau substanțe.
4. (biol.) însușire a unor organisme de a trăi, de a se dezvolta în condiții nefavorabile de mediu.
5. admiterea unei mici abateri de la greutatea, măsura, calitatea, de la numărul obișnuit al unei mărfi etc.
6. (tehn.) diferența dintre dimensiunea maximă și cea minimă admisă în prelucrarea unui anumit material și valoarea prescrisă în norme și standarde a acestei dimensiuni.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. tolérantisme)
1. sistem al acelora care preconizează toleranţa religioasă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (tolera)
1. acțiunea de a tolera; îngăduire, suportare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. coexistence)
1. faptul de a coexista; existenţă simultană a mai multor lucruri, fiinţe, fenomene.
2. ~ paşnică = principiul toleranței reciproce între națiunile socialiste și capitaliste.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. connivence, lat. coniventia)
1. faptul de a tolera ceva rău sau incorect; acord tacit; complicitate.
2. de ~ (cu...) = în complicitate, de acord (cu...).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. convivialité, engl. conviviality)
1. calitatea a ceea ce este convivial; atmosfera meselor luate împreună.
2. gust, opţiune pentru mese care reunesc mai mulţi convivi; (prin ext.) ansamblu de relaţii de toleranţă între persoane sau grupuri aparţinând aceleiaşi societăţi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. démocrature)
1. denumire ironică a unei politici care combină avantajele democraţiei cu dezavantajele dictaturii a unui sistem totalitar, intolerant.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dyssergie)
2. stare patologică a sugarului prin scăderea toleranţei digestive şi diminuarea rezistenţei faţă de infecţii.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. doctrinaire)
1. I. referitor la o doctrină, care generează o doctrină.
2. care este subordonat doctrinelor, principiilor stricte.
3. care susține sistematic o doctrină.
4. II. cel care întemeiază sau susţine o doctrină.
5. adept al unor păreri preconcepute, al unor sisteme dogmatice.