Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. tonus)
1. stare de funcţionare a muşchilor sau a nervilor de repaus, în măsură a se modifica la intervenţia diverşilor excitanţi.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
6. HU biotónus, asszimiláció–disszimiláció aránya a szervezetben
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat., fr. biotonus)
1. raportul dintre asimilaţie şi dezasimilaţie în organism.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. électrotonus)
1. stare de tensiune a unui nerv sau muşchi produsă prin excitaţii electrice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. emprosthotonos)
1. contractură generalizată în unele cazuri de tetanus, care aminteşte de poziţia fătului în uter.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. opisthotonos)
1. contracţie a muşchilor spinării care curbează corpul înapoi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. orthotonos)
1. varietate de tetanos caracterizată prin contracţia musculaturii corpului, a trunchiului şi membrelor, care determină o poziţie rigidă, dreaptă.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. aphrodisiaque, gr. aphrodisiakos)
1. I. care stimulează apetitul sexual.
2. II. substanță care restabilește tonusul sexual; substanţă sau produs chimic care determină apariția, accelerarea sau creșterea apetitului sexual.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. amyotonie)
1. pierdere sau scădere pronunțată a tonusului muscular; miatonie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anisosthénie)
1. inegalitate a tonusului în unele grupe de muşchi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ataxo-adynamie)
1. tulburare a dinamogenezei, combinând scăderea tonusului motor cu diminuarea forţei musculare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cataplextique)
1. referitor la cataplexie, la pierderea bruscă a tonusului muscular.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. collapsus)
1. (med.) scădere bruscă a actităţii (tonusului, tensiunii etc.) unui organ, însoţită de pierderea cunoştinţei.
2. turtire a unui organ, în special a unui plămân în timpul pneumotoraxului.