Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. toponimique)
1. adj. referitor la toponimie.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. oronyme)
1. (toponimie) nume toponimic purtat de o formă de relief; nume de munte; oronimic.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. oronymique)
1. I. referitor la oronimie, la studiul denumirilor de munți și reliefuri.
2. care denumește o formă de relief sau un munte.
3. II. denumire toponimică pentru formele de relief; oronim.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. toponyme)
1. nume propriu de loc; toponimic.