torent

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. torrent, lat. torrens)

1. curs de apă temporar pe pantele repezi și neregulate ale munților și dealurilor, cu debit variabil, care curge impetuos peste creste, în urma ploilor mari sau după topirea bruscă a zăpezilor.
2. formă de relief care ia naștere ca urmare a acțiunii apelor torențiale.
3. (fig.) șuvoi, năvală.
4. în ~ = din belșug.

torențial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. torrentiel)

1. (despre ploi) cu mare debit de apă, repede și de scurtă durată; vijelios.
2. (despre o apă curgătoare) care are un curs violent, cu creșteri bruște de debit.
3. (fig.) impetuos, năvalnic.

torenticol, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. torrenticole)

1. (despre viețuitoare) care trăiește în ape repezi; care trăiește, care crește în torenți.

agestru

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. agestre)

1. formă de relief în evantai, rezultată din acumularea materialului transportat de torenți acolo unde se micșorează panta; con de dejecție.

badlands

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. badlands)

1. teren argilos degradat de ape torențiale, cu văi lipsite de vegetație, din regiunile (semi)aride.

debit 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. débit)

1. cantitate de fluid sau de material pulverulent care trece în unitatea de timp printr-o secțiune dată a unei conducte, a unui canal
2. cantitate de material transportată, prelucrată sau furnizată de o mașină, instalație etc. în unitatea de timp.
3. ~ cardiac = cantitatea de sânge expulzată din ventricolul stâng în aortă la fiecare contracție a inimii; ~ de foc = numărul de lovituri trase de o gură de foc în unitatea de timp; (inform.) ~ de informație = cantitatea de informații transmise în unitatea de timp, dintr-un sistem de comunicație.
4. numărul de vehicule ce trec printr-un punct al unui drum în unitatea de timp.
5. cantitatea de forțe și mijloace care pot trece în unitatea de timp peste un curs de apă.
6. cantitatea de calorii pe care o produce o instalație în unitatea de timp.
7. (fig.) șuvoi, torent de cuvinte, flux verbal.
8. vânzare (de mărfuri) cu amănuntul.
9. local unde se vinde cu amănuntul; tutungerie.

dejecție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. déjection, lat. deiectio)

1. evacuare a excrețiilor din corp; materia evacuată.
2. scurgeri provenite din industrii, din gospodării, care degradează apele naturale în care se scurg.
3. con de ~ = grămadă de pietriș, de nisip etc. care se depune în regiunea inferioară a unui torent, având forma unei jumătăți de con turtit; agestru.
4. (pl.) materii pe care le aruncă vulcanii.

diluviu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. diluvium)

1. potopul biblic; (p. ext.) revărsare de ape, cu furtună și ploi torențiale; potop.
2. pleistocen.

esker

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. esker)

1. creastă lungă și sinuoasă formată din nisipuri și pietrișuri aduse de torenții glaciari.