Dictionar

toropeală

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (toropi + -eală)

1. stare de moleșeală, de buimăceală (premergătoare somnului); somnolență, aromeală.
2. visare, reverie.
3. căldură mare, arșiță, dogoare, zăpușeală.
4. (reg.) bătaie zdravănă; (reg.) toropire.
 

hebetudine

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. hebetudo, fr. hébétude)

1. stare de toropeală datorită căreia bolnavul este cufundat în amorțire fără delir.
 

panism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (Pan + -ism)

1. stare de toropeală edenică, expresie a indiferenței senine a firii și a vitalismului expresionist.
2. adorarea naturii.
 

somnolență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. somnolence, lat. somnolentia)

1. stare intermediară între veghe și somn; (înv.) semisomn.
2. stare de inerție, inactivitate sau toropeală, legată de oboseală, căldură sau frig; moleșeală.
3. (med.) stare asemănătoare somnului superficial care se întâlnește în anumite boli; torpoare.
4. (fig.) stare de inerție, de pasivitate a unei persoane, a unui grup social, a unei comunități.
 

tifoidă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. typhoïde)

1. febră ~ = boală infecțioasă epidemică, provocată de bacilul tific, care se manifestă prin febră mare, tulburări digestive și printr-o stare generală de toropeală.
 

torpoare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. torpeur, lat. torpor)

1. toropeală, lâncezeală, somnolență.
 

toropire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. toropi)

1. acțiunea de a toropi și rezultatul ei; toropeală, moleșire; apatie.
2. (înv. și rar) exaltare.