OK
X
total, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. total)
1.
adj.
care
curpinde
totul;
întreg,
complet,
deplin.
2.
s.
n.
(mat.)
rezultatul
unei
adunări;
sumă.
3.
cantitate
întreagă.
4.
totalitate,
ansamblu.
totalitar, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. totalitaire)
1.
privitor
la
totalitarism;
care
ține
de
totalitarism.
2.
se
referă
la
un
regim
politic
care
nu
tolerează
opoziția.
3.
(politică)
care
aplică
sau
preconizează
dictatura
unei
minorităţi,
majoritatea
populaţiei
fiind
lipsită
de
drepturi
şi
de
libertăţi.
4.
(politică)
care
operează
pe
modul
partidului
unic,
interzicând
orice
opoziție
organizată
sau
personală.
5.
(figurat)
califică
o
metodă,
un
mod
autoritar,
dictatorial
și
disprețuitor
de
a
proceda.
6.
(rar)
care
cuprinde
totalitatea
elementelor
unui
ansamblu.
7.
(antonime)
antitotalitar,
democratic,
liberal.
totalitarism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. totalitarisme)
1.
regim,
concepţie
politică
totalitară.
totalitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. totalité)
1.
cantitate
totală.
2.
tot,
întreg,
ansamblu.
totaliza
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. totaliser)
1.
a
face
totalul,
a
aduna.
2.
a
însuma.
3.
a
generaliza,
a
sintetiza.
totalizabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (cf. fr. totalisable)
1.
care
poate
fi
totalizat.
abioseston
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. abioseston)
1.
(biologie)
mulțimea
particulelor
detritice
suspendate
în
apă
(sărată
sau
dulce);
totalitatea
componentelor
moarte
dintr-un
seston;
seston
abiotic;
tripton.
absolut, -ă
Parte de vorbire:
adj., adv., s.
Etimologie: (lat. absolutus, fr. absolu)
1.
adj.
care
nu
comportă
nici
o
restricţie,
necondiţionat.
2.
total,
complet,
desăvârşit.
3.
adevăr
~
=
adevăr
care
reprezintă
cunoaşterea
completă
a
realităţii;
(fiz.)
mişcare
~ă
=
deplasarea
unui
corp
faţă
de
un
sistem
de
referinţă
fix;
zero
~
=
temperatura
cea
mai
joasă
posibilă
(-273ºC).
4.
(mat.;
despre
mărimi)
care
nu
depinde
de
sistemul
la
care
este
raportat.
5.
valoare
~ă
=
valoare
aritmetică
a
unui
număr
algebric,
făcând
abstracţie
de
semnul
său;
verb
~
=
verb
tranzitiv
cu
complementul
direct
neexprimat.
6.
s.
n.
principiu
veşnic,
imuabil,
infinit,
la
baza
universului.
7.
ceea
ce
există
în
sine
şi
prin
sine.
8.
adv.
cu
desăvârşire,
exact.
absurd, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.
Etimologie: (fr. absurde, lat. absurdus)
1.
adj.
care
contrazice
gândirea
logică,
legile
naturii,
bunul-simţ.
2.
s.
n.
ceea
ce
este
absurd;
absurditate;
nonsens.
3.
prin
~
=
admiţând
un
raţionament
fals.
4.
(fil.)
termen
care
desemnează
ruptura
totală
dintre
om
şi
mediul
său
sociocultural,
sentimentul
generat
de
trăirea
acestei
rupturi.
acampsie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. acampsie, cf. gr. a „fără” + kamptein „a îndoi”)
1.
(med.)
rigiditate
anormală
a
unei
articulații,
reducând
sau
împiedicând
total
flexiunea
acesteia.
activ, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. actif, lat. activus, II, 2/ rus. aktiv)
1.
adj.
care
participă
efectiv
la
o
acţiune;
harnic,
dinamic.
2.
(biol.)
aflat
în
stare
de
completă
funcţionare.
3.
membru
~
=
membru
al
unei
organizaţii,
instituţii,
având
obligaţii
şi
bucurându-se
de
drepturi
depline.
4.
(mil.)
în
activitate.
5.
(despre
corpuri,
substanţe)
care
intră
uşor
în
reacţie.
6.
(despre
diateza
verbală)
care
arată
că
subiectul
săvârşeşte
acţiunea.
7.
vocabular
~
=
vocabular
folosit
în
mod
curent.
8.
(despre
operaţii,
conturi,
bilanţuri)
care
se
soldează
cu
un
profit.
9.
s.
n.
totalitatea
mijloacelor
economice
ale
unei
întreprinderi,
instituţii
etc.;
parte
a
bilanţului
în
care
sunt
înscrise
aceste
mijloace.
10.
colectiv
de
membri
pe
lângă
un
organ
de
partid,
pe
care
se
sprijină
în
întreaga
sa
activitate.
11.
adv.
în
mod
activ.
activitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. activité, lat. activitas)
1.
îndeplinire
a
unor
acte
fizice,
intelectuale
etc.;
muncă,
acţiune,
ocupaţie.
2.
situaţie
a
unui
ofiţer
care
face
parte
din
cadrele
active
ale
armatei.
3.
mărime
ce
caracterizează
intensitatea
dezintegrării
unei
substanţe
radioactive.
4.
capacitate
a
unei
particule
materiale
(atom,
moleculă,
radical)
de
a
lua
parte
la
o
reacţie.
5.
~
solară
=
totalitatea
fenomenelor
(pete,
protuberanţe,
erupţii
etc.)
în
păturile
exterioare
ale
Soarelui.