Parte de vorbire: I. adj., II. s.n., III. s.n. (reg.)
Origine: (v. trânti)
1. I. așezat pe ceva într-o poziție comodă; care s-a tolănit; lungit.
2. II. doborâre la pământ; trântire.
3. III. luptă corp la corp între doi oameni neînarmați, care caută să se doboare unul pe altul; trântă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. knock-down)
1. situaţie în care boxerul trântit la podea se ridică înainte ca arbitrul să numere până la zece.