trafic
Parte de vorbire: s.n.
Etimologie: (fr. trafic)
Etimologie: (fr. trafic)
1. transport de mărfuri sau de persoane pe o anumită cale de comunicație și la un interval de timp dat.
2. comerț ilicit.
3. ~ de influență = negociere a trecerii de care se bucură cineva pe lângă o persoană influentă.
4. totalitatea legăturilor de telecomunicație stabilite într-un anumit interval de timp, cu anumite mijloace tehnice și în condiții date.