Rezultate principale (Transcendentalism):
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. transcendantalisme)
1. concepție sau atitudine gnoseologică care susține posibilitatea unei cunoașteri apriorice, căutând să determine condițiile unei astfel de cunoașteri.
2. curent filozofic american, printr-un misticism panteist, care critică de pe poziții romantice capitalismul, propunând rezolvarea problemelor sociale prin autoperfecționarea morală.
Rezultate secundare (Transcendentalism):
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. immanentiste)
1. I. referitor la imanentism (doctrină filozofică care afirmă imanența lui Dumnezeu în natură, în inima omului et cetera).
2. II. adept al imanentismului.
3. (antonim) transcendentalism.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. transcendantaliste)
1. I. referitor la transcendentalism (doctrină filozofică conform căreia cunoașterea se bazează pe principii sau concepte a priori).
2. II. adept al transcendentalismului.