Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. translateur, lat. translator)
1. s. m. f. traducător oficial atașat unui for diplomatic, administrativ sau judecătoresc.
2. s. n. transformator electric care asigură adaptarea impedanței de intrare a instalației de telecomunicații la impedanța caracteristică liniei.
3. (inform.) program specializat care traduce instrucțiunile din limbaj de programare în limbajul intern al unui calculator, încât acesta să îl înțeleagă și să-l poată executa.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. interprète, lat. interpres)
1. cel care dă o explicaţie, o interpretare (unui text etc.); translator, traducător.
2. (fig.) reprezentant, exponent însărcinat să arate dorinţele, voinţa cuiva.
3. cel care interpretează o bucată muzicală, un rol etc.; artist, actor.