Dictionar

Rezultate secundare (Tranzitiv):

Tranzitiv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. transitif, lat. transitivus)

1. (despre verbe) a cărui acțiune trece direct asupra unui obiect.

2. (log., mat.) relație = relație între elementele unei mulțimi, în care, atunci când se verifică pentru primul și al doilea, în consecință pentru al doilea și un al treilea element, se verifică și pentru primul și al treilea.


Tranzitivitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. transitivité)

1. proprietate a unui verb, de a fi tranzitiv.

2. proprietate a unei relaţii de a fi tranzitivă (2).


Absolut, -ă

Parte de vorbire: adj., adv., s.
Origine: (lat. absolutus, fr. absolu)

1. adj. care nu comportă nici o restricţie, necondiţionat.

2. total, complet, desăvârşit.

3. adevăr ~ = adevăr care reprezintă cunoaşterea completă a realităţii; (fiz.) mişcare = deplasarea unui corp faţă de un sistem de referinţă fix; zero ~ = temperatura cea mai joasă posibilă (-273ºC).

4. (mat.; despre mărimi) care nu depinde de sistemul la care este raportat.

5. valoare = valoare aritmetică a unui număr algebric, făcând abstracţie de semnul său; verb ~ = verb tranzitiv cu complementul direct neexprimat.

6. s. n. principiu veşnic, imuabil, infinit, la baza universului.

7. ceea ce există în sine şi prin sine.

8. adv. cu desăvârşire, exact.


Direct, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. direct, lat. directus)

1. adj. care duce de-a dreptul la ţintă, drept, fără ocoluri.

2. în linie = din tată în fiu.

3. imediat, nemijlocit, fără intermediar.

4. vorbire sau stil ~ = procedeu sintactic sau stilistic de redare fidelă a spuselor cuiva, printr-un verb sau alt cuvânt de declaraţie; complement ~ = complement care exprimă obiectul asupra căruia se răsfrânge direct acţiunea unui verb tranzitiv; propoziţie completivă (şi s. f.) = propoziţie cu funcţie de complement direct pe lângă un verb tranzitiv din regentă.

5. adj., adv. (care are loc) fără ascunzişuri, făţiş, drept.

6. adv. fără înconjur, de-a dreptul.

7. (mat.; despre mărimi variabile) ~ proporţionale = care depind una de alta, astfel încât creşterea (sau descreşterea) uneia de un număr de ori provoacă creşterea (respectiv descreşterea) celeilalte de acelaşi număr de ori.

8. s. n. (radio, tv.) în ~ = transmis pe viu, în momentul producerii evenimentului.

9. s. f. (box) lovitură aplicată prin întinderea mâinii înainte.


Echivalenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. équivalence)

1. însușire a tot ceea ce este echivalent; egalitate de valoare, de semnificație etc.

2. (log.) relație între două enunțuri sau judecăți care sunt adevărate sau false împreună.

3. (mat.) relație simetrică, reflexivă și tranzitivă între elementele unei mulțimi.

4. simptom care substituie un altul obișnuit pentru o anumită boală.

5. manifestare patologică la epileptici, care înlocuiește crizele propriu-zise.


Factitiv

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. factitif)

1. verb tranzitiv ~ = verb tranzitiv care arată subiectul face pe cineva îndeplinească acţiunea.


Intranzitivitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. intransitivité)

1. proprietate a unui verb de a fi intranzitiv.

2. proprietate a unei relaţii intranzitive (2).


Tranzitivitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. transitivité)

1. proprietate a unui verb, de a fi tranzitiv.

2. proprietate a unei relaţii de a fi tranzitivă (2).