Parte de vorbire: s.
Origine: ( germ. Trab)
1. mers în fugă al calului, cu viteză medie (între pas şi galop).
2. zgomot făcut de un cal care merge în acest fel.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. satrape, lat., gr. satrapes)
1. guvernator al unei provincii din vechiul imperiu persan.
2. conducător despotic, crud; tiran; (p. ext.) om cu apucături despotice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. trappe)
1. capac rabatabil sau culisant care acoperă o deschizătură în podeaua unei scene, a unui vagon, a unei (aero)nave etc.; deschizătură pe care o acoperă un asemenea capac.
2. acoperământ discret pus la o capcană pentru prinderea în stare vie a animalelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. trappeur, engl. trapper)
1. vânător din nordul Americii care se serveşte de capcane.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. trapèze)
1. s. n. patrulater care are drept baze două laturi paralele și neegale.
2. aparat de gimnastică dintr-o bară legată la capete cu două frânghii fixate de plafon.
3. adj., s. n. (mușchi) inserat pe partea posterioară a gâtului și a umărului.
4. (osul) cel mai din afară al carpului.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. trapéz/i/-, trapézo-, cf. lat. trapezium, gr. trapezion)
1. „trapez”.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (lat. trapezium „măsuță”)
1. „trapez”.
Parte de vorbire: s.m. pl.
Origine: (fr. amphibiens)
1. (zool.) clasă de vertebrate tetrapode, cu temperatura corpului variabilă, care pot trăi în apă şi pe uscat; batracieni.
2. (la sg.) animal din această clasă.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. antécédent, lat. antecedens)
1. I. care precede (cel mai adesea imediat) în timp; care este anterior.
2. (vorbind de un curs de apă) care prezintă un fenomen de antecedență.
3. (despre o vale) care s-a stabilit înaintea unei deformări tectonice.
4. II. faptă, întâmplare anterioară unui fapt, unei stări actuale.
5. ~ penal = fapt penal privind trecutul unui inculpat.
6. (logică) primul termen al unei judecăţi ipotetice; tot ceea ce poate constitui premisa unei demonstraţii.
7. prima secţiune a unei unităţi melodice structurată binar.
8. (muzică) prima expunere tematică într-o lucrare elaborată prin tehnica contrapunctului.
9. (antonime) posterior, subsecvent, ulterior.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. apex)
2. punct de pe sfera cerească spre care se deplasează Soarele.
3. extremitatea posterioară a cochiliei gasteropodelor.
4. bonetă a flaminilor, la romani.
5. mitra vechilor regi şi satrapi perşi.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aurique, it. aurica)
1. (despre vele) în formă de trapez, în axa navei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bannière)
1. (în evul mediu) steag sub care se adunau vasele unui senior, pentru a merge la război.
3. stindard trapezoidal, pe corăbii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. brigantine, it. brigantina)
1. navă uşoară cu pânze, cu două catarge.
2. velă trapezoidală arborată, legată de artimon; randă.