trasa

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. tracer)

1. a însemna pe o suprafață linia unui drum, conturul unui desen etc.; a însemna pe o piesă brută elementele necesare pentru prelucrarea ei.
2. a indica, a da directive în ceea ce privește o acțiune, o activitate etc.
3. a arăta esențialul într-o chestiune etc.; a schița, a descrie.

trasă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. trace)

1. urmă, semn.
2. diagramă a mersului unui tren.
3. linie descrisă de fluxul de electroni pe ecranul unui tub catodic.

trasaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. traçage)

1. trasare.

trasare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (trasa)

1. (sinon.) însemnare, schițare, tragere, trasaj, trasat.
2. indicare a directivelor în vederea unei acțiuni sau a unei activități.
3. însemnare pe o suprafață a formei sau a desenului unui obiect, al unui plan, al unei figuri geometrice.
4. marcare a unui teren.
5. repartizare a unei sarcini, a unei responsabilități unei anumite persoane.
6. surprindere prin câteva trăsături generale a ceea ce este esențial într-o problemă, situație.
7. (tehn.) însemnare (pe o piesă brută) a suprafețelor de prelucrat.

trasat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (trasa)

1. trasare.

trasator, -oare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (trasa + -tor)

1. s.m.f. lucrător care execută trasarea unor piese brute.
2. s.n. trasor.

trăsătură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (tras + -ătură)

1. aspect caracteristic general al unei opere, al unei doctrine, al unui fenomen, al unei activități, al unei epoci etc.
2. aspect esențial al caracterului sau al personalității cuiva.
3. linie caracteristică a feței unei persoane.
4. linie trasă (cu o singură mișcare) pe hârtie cu creionul, cu tocul etc.
5. (expr.) dintr-o ~ de condei = dintr-o dată, fără a sta mult pe gânduri.
6. (psihologie) ~ de caracter = o caracteristică determinată de gene.
7. ~ de unire = liniuță de unire.

abietin

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abiétine)

1. substanță rășinoasă extrasă din lemnul de brad, sub formă de cristale incolore, solubile în apă și alcool; coniferină.
2. substanță rășinoasă, extrasă din terebentina de Strasbourg sau balsamul de Canada, capabilă să se cristalizeze.

agar-agar

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. agar-agar, germ. Agar-Agar)

1. substanță gelatinoasă extrasă din unele alge roșii marine: geloză.
2. substanță mucilaginoasă folosită la prepararea substraturilor nutritive consistente pentru culturile bacteriene, extrasă din unele alge marine roșii.

anisidină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anisidine)

1. esență aromatică extrasă din anason, pentru a parfuma unele băuturi alcoolice.

antropografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anthropographie)

1. descriere anatomică a corpului uman, cu referire la anumite trăsături fizionomice specifice raselor și tipurilor umane.

antropomorfiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. anthropomorphiser)

1. a atribui unui lucru, unui fenomen, unei divinități calități și trăsături umane.

arabiza

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. arabiser)

1. a face să devină arab sau a da caracter arab; a da trăsături arabe.