Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. trattamentum, după fr. traitement)
1. fel de a se purta cu cineva; comportare, purtare.
2. îngrijire medicală; cură, terapie.
3. (tehn.) ansamblu de operații executate asupra unei piese sau unui material pentru modificarea proprietăților fizico-mecanice sau a structurii interne a acestora.
4. (inform.) manipulare a unei informații printr-o mașină oarecare.
5. (fon.) evoluție, modificare, schimbare.
6. desfășurare a unui sinopsis, istorisire detaliată a subiectului unui film.
Parte de vorbire: s.
Origine: (auto1- + tratament)
1. tratament medical aplicat fără o indicaţie medicală autorizată.
Parte de vorbire: s.
Origine: (radio1- + tratament)
1. (med.) tratament cu radiaţii.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (tratament + -ist)
1. muncitor care lucrează la tratamente (3).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. actinothérapie)
1. tratament medical cu radiaţii luminoase (ultraviolete sau infraroșii); fototerapie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (aero- + hidroterapie)
1. (med.) utilizare a aerului și a apei în tratamentul unor boli.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. aéroionisation)
1. conţinutul în ioni ai atmosferei.
2. metodă de tratament cu ioni electrici din aer, în bolile nervoase şi în dermatologie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (engl. aeroionotherapy)
1. (med.) tratament medical cu aeroioni produși de aparate speciale.
2. (med.) metodă de tratament cu aer ionizat, care se folosește în scop terapeutic și preventiv în astmul bronșic, alergii, bronșită cronică, neurastenie, insomnie, sindromul de oboseală cronică, gripă, imunodeficiență și alte situații.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aérothérapie)
1. metodă de tratament al unor boli bazată pe aerul curat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aérothermothérapie)
1. tratament prin utilizarea aerului cald.