Rezultate principale (Tratat):
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. trattato, germ. Traktat, după fr. traité)
1. înţelegere între două sau mai multe state cu privire la anumite chestiuni; convenţie, acord.
2. lucrare de specialitate care tratează problemele fundamentale ale unei discipline, arte sau ştiinţe.
Rezultate secundare (Tratat):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (trata)
1. care urmează un tratament, sau a urmat unul recent.
2. supus acțiunii unui agent, unui tratament chimic, fizic et cetera; îngrijit, transformat.
3. (despre persoane) față de care se ia o anumită atitudine, comportare.
4. (despre un prieten etc.) căruia i se oferă mâncare, băutură; cinstit, ospătat.
5. care sunt discutate cu scopul de a se ajunge la o înțelegere, la încheierea unei convenții et cetera; negociat, parlamentat.
6. expus în scris sau oral la un examen, în cadrul unei emisiuni, al unei reuniuni, al unui congres et cetera; dezvoltat.
7. numit cu un nume sau altul.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. trattazione)
1. faptul de a servi oaspeţilor mâncăruri şi băuturi; gustarea servită.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. trattative)
1. discuţii, negocieri între două sau mai multe părţi interesate cu scopul de a se ajunge la o înţelegere.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. adhérer)
1. a se ralia la părerea cuiva.
2. a deveni adeptul unui partid, al unei mişcări etc.
3. (despre state) a se alătura unui tratat.
4. a fi, a se ţine lipit, strâns.
Parte de vorbire: loc. adj.
Origine: (lat. ad referendum, pentru a referi)
1. (despre acte, tratate) cu condiţia de a se obţine aprobarea superioară.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (aera)
1. tratat prin introducere de aer.
2. (despre cereale) răcit cu ajutorul aerului, prin vânturare etc.
3. (despre un text) cu o structură simplă; (despre pagini) spaţial.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. allier)
1. refl. a se uni printr-un tratat de alianţă.
3. a se înrudi prin căsătorie.
4. tr. a topi împreună anumite metale (cu metaloizi), pentru un aliaj.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. aligner)
1. tr., refl. a (se) aşeza în linie dreaptă.
2. tr. a îndrepta traseul unei străzi.
3. refl. (despre ţări) a se asocia într-o grupare pe baza unui tratat.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. alternat)
1. drept al unui stat de a fi numit primul în exemplarul care îi revine din textul tratatului la care este parte.
2. schimbare pe rând; succedare regulată a fenomenelor specifice, a culturilor; alternare.