Dictionar

Rezultate principale (Trauma):

Traumă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. trauma, germ. Trauma)

1. traumatism.

2. (fig.) tulburare psihică, rană sufletească.


Rezultate secundare (Trauma):

TRAUMAT-, TRAUMATO-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr., germ. traumat/o/-, cf. gr. trauma, -tos)

1. „leziune, rană, traumă”.


Traumatic

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT traumaticus

2. FR traumatique

3. EN traumatic

4. DE traumatisch

5. RU трaвмaтический

6. HU sérüléses


Traumatic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. traumatique, lat. traumaticus)

1. referitor la traumatism.


Traumatism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. traumatisme)

1. ansamblu de tulburări fizice sau psihice provocate de o violenţă exterioară; violenţa însăşi; traumă.


Traumatiza

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. traumatiser)

1. (med.) a provoca traumatisme, o traumă; a răni, a leza.

2. (fig.) a supune pe cineva unui șoc emoțional violent, a-i perturba starea psihică.


Traumatizant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. traumatisant)

1. care traumatizează sau este susceptibil traumatizeze (fizic sau psihologic).


Apifobie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (engl. apiphobia)

1. teamă patologică de albine, care poate apărea spontan sau în urma unei confruntări traumatizante cu obiectul fobiei (mușcătura de insectă); melisofobie.


Cerebrastenie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cérébrasthénie)

1. sindrom neurastenic datorat traumatismelor craniene şi cerebrale; astenie nervoasă.


Cerebroragie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. cérébrorragie)

1. (med.) hemoragie care apare la nivelul creierului, ca urmare a unui traumatism cranian sau sub forma unui accident vascular cerebral; hemoragie cerebrală.


Cheilorafie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. chéilorraphie)

1. (med.) procedură de chirurgie plastică și reconstructivă care constă în îmbinarea și fixarea marginilor unei plăgi sau incizii pe buze, cauzate de obicei de un traumatism sau de o malformație congenitală; sutură a unei buze.


Colobomă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. coloboma gr. koloboma)

1. fisură congenitală sau traumatică la nivelul pleoapelor, irisului, coroidei sau retinei.


Condropatie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (germ. Chondropathie)

1. (med.) termen generic pentru modificările patologice ale cartilajului articular, care pot apărea dintr-o varietate de cauze, de exemplu traumatice, degenerative sau inflamatorii; boală a cartilajelor.