Dictionar

Rezultate secundare (Treaptă):

Contratreaptă

Parte de vorbire: s.
Origine: (contra1- + treaptă)

1. suprafaţă verticală care formează partea din faţă a unei trepte, la o scară.


Antiteză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antithèse, gr. antithesis)

1. opoziţie dialectică între două fenomene, idei, judecăţi.

2. figură de stil care exprimă opoziţia dintre două idei, fenomene, situaţii, personaje etc. puse reciproc în lumină.

3. (fil.; la Hegel) treapta a doua a triadei, opusă tezei.


Cezură

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. césure, lat. caesura)

1. pauză ritmică în interiorul unui vers mai lung.

2. mică pauză între două propoziţii sau fraze ori între două secţiuni ale unei lucrări muzicale.

3. (tehn.) diviziune a unei scări funcţionale în dreptul căreia se schimbă treapta acesteia.


Chintesenţia

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. quintessencier)

1. a ridica pe cea mai înaltă treaptă a purităţii, a subtilităţii; a rafina; a sintetiza.


Concept

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. concept, lat. conceptus)

1. idee, noţiune care constituie treapta cea mai înaltă de abstractizare în reflectarea realităţii.

2. ciornă, bruion, schiţă.


Conflict

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. conflictus, fr. conflit)

1. neînţelegere, ciocnire de interese, dezacord; diferend.

2. ~ armat = război.

3. (fil.) treaptă acută în evoluţia contradicţiilor antagoniste.

4. ciocnire între ideile, interesele sau pasiunile diferitelor personaje dintr-o operă literară, care determină desfăşurarea acţiunii.


Conjunct, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. coniuctus, fr. conjoint)

1. intim legat, strâns unit.

2. (gram.) forme ~e = formele scurte ale prezentului indicativ persoana 1 sg. şi 3 sg. şi pl. ale verbului „a fi” şi formele neaccentuate de dativ şi acuzativ sg. şi pl. ale pronumelui personal; (muz) treaptă = treaptă care urmează alteia sau o precede imediat la interval de secundă.