Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. affaire)
2. cifră de ~i = total al banilor obţinuţi în comerţ sau în alte activităţi economice.
3. acţiune din care rezultă un profit.
6. ~i interne (sau externe) = treburi, preocupări, lucrări privind problemele interne (sau externe) ale unui stat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. affairé)
1. care este sau vrea să pară foarte ocupat, copleşit de treburi.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. bricoler)
1. a practica tot felul de meserii.
2. a face treburi mărunte cu caracter meşteşugăresc (în gospodărie).
4. a aranja, a modela în scop de înşelăciune.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. bricolage)
1. acțiunea de a bricola; activitate manuală care vizează repararea sau realizarea de obiecte mici sau de lucrări mărunte; bricolare.
2. (fam.) treburi mărunte; muncă de amator.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. consistorium, fr. consistoire)
1. consiliu al împăraţilor romani.
3. instanţă judecătorească ecleziastică.
4. consiliu al cardinalilor, prezidat de papă.
5. adunare care conduce treburile religioase ale unui cult, ale unei confesiuni etc.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. convers, lat. conversus)
1. (despre călugări) folosit la treburile gospodăreşti (în mănăstire).