acces

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accès, lat. accessus)

1. posibilitate de a ajunge, de a pătrunde într-un anumit loc, la cineva etc.; intrare, loc pe unde se pătrunde undeva.
2. (med.) simptome care apar brusc și determină o stare acută a unei boli.
3. (fig.) izbucnire trecătoare și violentă a unei stări sufletești.
4. (inform.) proprietatea sistemelor de memorie de a permite înregistrarea și regăsirea informației.

bufeu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bouffée)

1. răbufnire subită şi trecătoare de febră, de enervare, accelerare bruscă a pulsului etc.
2. aer care iese pe gură.
3. (rar) răbufnire.

capriciu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. caprice, it. capriccio)

1. dorinţă trecătoare, extravagantă; gust neobişnuit, ciudat; toană.
2. (muz.) piesă cu caracter capricios, de virtuozitate, de construcţie liberă.

efemeride

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. éphéméridés)

1. ordin de insecte pseudonevroptere care nu trăiesc în stare adultă decât o zi.
2. plante cu ciclul de viață foarte scurt.
3. tabele astronomice în care sunt indicate pozițiile zilnice ale aștrilor.
4. note, noțite (de ziar, de calendar) care indică evenimentele petrecute la epoci diferite în aceeași zi.
5. (fig.) gânduri, idei, lucruri etc. trecătoare.

fort

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fort)

1. fortificaţie dintr-un sistem menit să apere un oraş, o trecătoare, o linie strategică etc.

gap

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. gap, prăpastie)

1. (geogr.) străpungere de tipul cheilor a unui masiv muntos; trecătoare.
2. (inform.) zonă de pe o bandă magnetică, detectabilă electronic, care separă înregistrările de pe aceasta.