Dictionar

titubant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. titubant)

1. cu mers nesigur, care se împleticește pe picioare; tremurător.
 

tremurăcios, -oasă

Parte de vorbire:  adj. (învechit)  
Etimologie: (tremura + -[ă]cios)

1. care tremură; tremurător.
2. care are variații de ton (din cauza unei emoții, a frigului etc.); tremurător.