Dictionar

Triatlon

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. triathlon)

1. concurs atletic combinat care reuneşte trei probe: 100 m plat, săritura în lungime şi aruncarea greutăţii.


Triatlonist, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (triatlon + -ist)

1. sportiv participant la probele unui triatlon.


Triatlonist, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (triatlon + -ist)

1. sportiv participant la probele unui triatlon.