Dictionar

Trinom, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. trinôme)

1. adj. (despre ecuaţii) din trei termeni.

2. s. n. polinom cu trei termeni.


Trinominal, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. trinominal)

1. (lingv.) din trei termeni.


Trinominalism

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. trinominalism)

1. definire a noţiunilor prin folosirea a trei termeni.