Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. triumphateur, lat. triumphator)
1. care triumfă; învingător, victorios.
2. (fig.) care exprimă o mare încredere în succesul obţinut.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (atot- + biruitor)
1. care triumfă întotdeauna; victorios, triumfător.