Dictionar

trivial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. trivial, lat. trivialis)

1. comun, de rând, obișnuit; evident.
2. obscen, ordinar, indecent, vulgar, scabros.
 

trivialitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. trivialité)

1. însușirea a ceea ce este trivial; vulgaritate.
2. faptă, atitudine, vorbă etc. trivială.
 

trivializa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. trivialiser)

1. a face trivial; a vulgariza, a degrada.
 

argotic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. argotique)

1. care aparține argoului; referitor la argou.
2. tipic unui mod aluziv, trivial sau familiar de a vorbi.
 
 

obscen, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. obscene, lat. obscenus)

1. (despre gesturi, cuvinte, atitudini) nerușinat, trivial, indecent; pornografic.
 

PORNO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. porno-, cf. gr. porne „prostituată”)

1. „obscen, trivial; prostituție”.
 

trivialitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. trivialité)

1. însușirea a ceea ce este trivial; vulgaritate.
2. faptă, atitudine, vorbă etc. trivială.
 

trivializa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. trivialiser)

1. a face trivial; a vulgariza, a degrada.