Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. troc)
1. schimb de produse în natură, fără intervenţia banilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. trochanter)
1. parte a femurului de care se leagă muşchii coapsei.
2. al doilea segment de la picioarele insectelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. trocart, germ. Trokar)
1. instrument chirurgical pentru puncţii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. trochiter)
1. tuberozitate a extremităţii superioare a humerusului.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. trochophore, germ. Trochophora)
1. (biol.) larvă caracteristică pentru unii viermi sau moluște, în general planctonică, cu cili vibratili; larva anelidelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acétylcellulose)
1. ester acetic al celulozei, masă plastică, incoloră, mai puţin inflamabilă decât nitroceluloza.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. additif, lat. additivus „care se adaugă la”)
1. I. care este adăugat, care se adaugă, care se adiționează, care completează.
2. (mat.) referitor la operația de adunare; care provine dintr-o adunare.
3. (fizică) (despre o proprietate, un efect) exprimat printr-o mărime fizică ale cărei valori se însumează algebric.
4. II. lucru adăugat, completare, supliment.
5. (industrie) constituent secundar, substanță care, adăugată unor produse, le ameliorează unele proprietăți.
6. (industria alimentară) produs destinat să modifice gustul sau parfumul, să prelungească conservarea.
7. (petrochimie) denumire generică pentru diferitele produse care sunt încorporate în benzină pentru a o face mai puțin detonantă; în uleiuri pentru a le îmbunătăți calitățile de lubrifiere, rezistența la oxidare, punctul de îngheț sau indicele de vâscozitate; în bitumuri pentru emulsionare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anerythropoïèse)
1. neputinţă a măduvei oaselor de a produce eritrocite.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. anuclear)
1. (despre eritrocite) fără nucleu.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. annulocyte)
1. (hematologie) formă anormală de eritrocit, în formă de inel, în sângele uman.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. atrocité, lat. atrocitas)
1. însuşirea de a fi atroce; cruzime; grozăvie.