Dictionar

Rezultate principale (Troliu):

Troliu

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. treuil)

1. dispozitiv pentru ridicarea greutăţilor pe verticală sau pe un plan înclinat, cu ajutorul unui cablu care se înfăşoară pe un cilindru rotitor; granic.


Rezultate secundare (Troliu):

Autotroliu

Parte de vorbire: s.
Origine: (auto2 +troliu)

1. troliu montat pe o maşină.


Autotroliu

Parte de vorbire: s.
Origine: (auto2 +troliu)

1. troliu montat pe o maşină.


Cabestan

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cabestan)

1. troliu cu ax de rotaţie vertical pentru deplasarea pe distanţe scurte, orizontal, a unor vehicule ori obiecte masive.

2. ax metalic care atenuează banda magnetică în cursul operaţiei de înregistrare sau redare a sunetelor.


Draglină

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. dragline)

1. echipament de lucru pentru săpat şi încărcat pământul, montat pe un excavator, dintr-o cupă la capătul unui braţ lung şi uşor, acţionată de un troliu.


Granic

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Kranich)

1. macara pentru deplasarea unor greutăţi pe verticală; troliu.


Schider

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Skidder)

1. troliu mecanic cu cabluri, în exploatările forestiere pentru scoaterea trunchiurilor de arbori din parchetul de exploatare.


Trenaj

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. traînage)

1. transport minier în care vagonetele sunt trase de un cablu care se desfăşoară pe un troliu.

2. perturbaţie în funcţionarea unor tuburi analizoare care se manifestă sub forma unei cozi în urma părţilor în mişcare pe imaginea de televiziune.