Dictionar

crepitație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. crépitation)

1. trosnitură produsă de ciocnirea extremitățile unui os fracturat, de aerul pătruns în plămânii bolnavi.
 

zgomota

Parte de vorbire:  vb. intr.  
Etimologie: (zgomot + -a)

1. a produce zgomot; a trosni.
2. (despre ape curgătoare) a șopoti, a murmura, a susura.
3. (despre oameni) a face gălăgie, a vorbi tare.
4. (var.) (reg.) a zglomodi, (reg.) a zgomoti.
 

rompăi

Parte de vorbire:  vb. intr. (reg.)  
Etimologie: (interj. romp)

1. (despre zăpadă) a scârțâi sub picioare.
2. (Banat) a scrâșni, a trosni (între dinți).