Dictionar

trupă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. troupe)

1. totalitatea militarilor care își fac serviciul militar.
2. (pl.) armată.
3. colectiv de actori permanent; ansamblu.
 
 

band

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. band)

1. trupă de muzicanți; grup de muzicieni care cântă împreună ca un ansamblu; bandă.
 

bandă 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bande, it. bande, /3/ engl. band)

1. grup de oameni (reuniți în scopuri necinstite); clică.
2. (glumeț) grup de prieteni care umblă împreună.
3. ansamblu muzical instrumental; band; trupă de muzicanți.